Satul Ursici, locul in care diavolul nu razbeste

Satul Ursici, locul in care diavolul nu razbeste

* Rupt de lume, inaltat deasupra cetatilor dacice din Muntii Sureanu, Ursici este unul dintre cele mai vechi si tainice sate romanesti *

Mos Ion cel tihnit

"De septezeci si cinci de ani nu m-am miscat de-aici. Septezeci si cinci de ierni cu omatu' cat casa, printre salbaticiuni, departe de norod. Is doi ani de cand mi s-o prapadit baba, feciorii mi-s la oras, amu imi tarasc si io zilele cat m-o lasa Dumnezeu. Apai, m-oi duce dupa parinti si bunici, acolo, pe tapsanul din spatele casei. Nu-i bai, am fost om cuminte, n-am greseli mari in fata lui Dumnezeu, si am nadejde c-o sa am tihnire multa dupa ce mi-oi pierde suflarea."
Mos Ion sade pe lavita din fata casei. De 75 de ani sta acolo, cu fata senina, fara sa se clinteasca. Rade domol, cu ochi luminosi.

si albastri, cu obrajii inca rumeni, in ciuda vechimii lor. Rade suveran si tihnit, de parca nimic nu-i mai poate tulbura privirea ori sufletul. Nu stie cine e presedintele tarii, nici cand a murit Ceausescu. A aflat ce-i asfaltul doar in ziua in care si-a insurat primul fecior. In rest, n-a coborat niciodata de-aici, din Ursici, satul asta cocotat printre nori. Toti ai lui, parinti, frati ori bunici, se odihnesc in spatele casei, sub imas. Primul cimitir e la vreo 19 kilometri de-aici.

Cale lunga, prin munti, cu paduri nepatrunse, pline de dihanii si carari inselatoare. Rupt de lume, inaltat deasupra cetatilor dacice din muntii Sureanu, Ursici este unul dintre cele mai vechi si tainice sate romanesti. In tinutul asta de basm, ascuns in inima muntelui, 40 de case stau cuminti, rasfirate pe kilometri intregi, parca agatate de cer. Doar 14 dintre ele mai sunt locuite. De oameni smeriti, traitori ca-n vremea vechilor daci. Fara curent electric, fara magazin, doctor sau biserica.

"Asta-i randuiala noastra aici, sa stam ascunsi de lume si sa avem grija de animale. De vite si oi. Ca fara astea, n-are nici domnisoru' de la oras ce manca."

Mos Ion rade fatis, ca dupa o pozna. Nicaieri n-am vazut un chip atat de senin. Aici, la Ursici, oamenii nu prea stiu ce-i intristarea. Traiesc in satul asta din cer, de parca-ar pluti printre ingeri. "Singura noastra durere era aia ca ne pleaca feciorii. Da' amu vad ca se cam intorc, ca-i trai greu la oras. Si-ai mei or zis ca s-or cam intoarce, ca vine foamete mare in lume. Pai numa' sa vina, ca doar aici nu moare nimeni de foame. Dumnezeu e mai aproape de noi si ne fereste de tate relele pamantului. Pai la cata istorie o trecut prin muntii astia, ii lucru sigur ca-i loc insemnat de Dumnezeu. Uitati-va doar, acolo, mai jos, ii un pripor mai mare, se numeste Poiana Omului. Acolo zice ca si-o pus Decebal capat zilelor. Si tot acolo si-o ingropat si comoara.

O incercat lume multa s-o cate, si doar o muiere o aflat-o demult, numa' ca dupa ce-o gasit-o, s-o smintit de-a binelea. Nu-s io om cu scoala, am stat doar la oi, da' stiu destul. Si stiu ca locul asta ascunde multe, si ii iubit tare de Dumnezeu, ca-i fara pacate. Asa le-am zis si la feciori, sa vina sa traiasca aici, cu muierile si copiii lor, ca satul asta ii prea departe si prea sus ca sa razbeasca diavolul pan' la el. Asa ca io stau si ii astept."
Ramane nemiscat pe lavita din fata casei, zambind la fel de suveran si tihnit. Zi dupa zi, doar asta i-a ramas de facut. Sa sada acolo si sa-si astepte feciorii.
 SURSA : http://www.formula-as.ro/2011/977/societate-37/ursici-locul-in-care-diavolul-nu-razbeste-13940

FOTO :  http://byflorex.blogspot.com/