Dragobete era
fiul Babei Dochia (căreia i se zicea aşa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă
era ştiută din bătrâni - ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit
cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian).
Chipeşul
Dragobete, un neastâmpărat şi un năvalnic, era un peţitor şi un naş al
animalelor – iar Românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se
întâlnesc de ziua lui – când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de
venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieşirea ursului din
bârlog.
Cine participa
la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră,
fiindcă Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de
sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute
flori de primăvară – mai ales ghiocei - prin păduri şi lunci.
Sărbătoarea de
Dragobete era un prilej pentru comunitate de a afla şi ce cununii se pregăteau
peste an. Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, de Dragobete fiind ziua
în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă dar şi de păsările
cerului – ce se puteau logodi atunci. În această zi nu se sacrificau animale
pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.
Toţi socoteau
sărbătoarea ca de bun augur. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de
Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai
găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt
sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul.
Fetele mari
strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa
topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru
diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru Români
este sărbătoarea iubirii.
Sursa:
http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=3915&eventdate=1330034400
O primavara plina de iubire si implinita, si Dragobete sa-ti umple zilele cu dragoste.
RăspundețiȘtergere