Prima lectie a iubirii consta in a nu solicita iubire, ci in a o darui.

Prima lectie a iubirii consta in a nu solicita iubire, ci in a o darui. 

Fiti dumneavoastra cel care daruieste. De regula, oamenii fac exact invers. Chiar si atunci cand daruiesc, o fac numai cu speranta ca iubirea lor le va fi returnata. Ei nu daruiesc de bunavoie, ci doar conditionat. Ei daruiesc, dar privesc cu coada ochilor sa vada daca primesc ceva inapoi. Ei nu cunosc legea naturala de functionare a iubirii. Este suficient sa turnati, sa revarsati, iar iubirea va veni. Si chiar daca nu vine, nu este nevoie sa va ingrijorati, caci adevaratul indragostit stie ca a iubi inseamna a fi fericit. Atunci, de ce sa va mai ingrijorati in legatura cu intoarcerea ei?
Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis.

 E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea.

Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.

Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţă – dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.

Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate. Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui.

In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizand faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea.
Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura.

Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici – esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: “Iubirea este o prostie.” Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facand insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros.

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numa

i persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.

Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei? Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze? S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tarziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale.

Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.

Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.

Iubirea nu are nimic de-a face cu mintea, ea este un dans, un joc, un cantec, o bucurie. Daca se petrece, atunci este frumoasa. Cand iubirea apare in mod natural, frumusetea este si ea prezenta. Cand ea este fortata sa apara, singura care o insoteste este uratenia.


Cheia fericii este urmatoarea: poti vorbi oricat despre iubire, tandrete si pasiune, dar adevaratul extaz consta in marea descoperire ca - slava cerului- nu ti-ai pierdut cheile de la apartament !


Totul porneste de la faptul ca voi considerati ca barbatul si femeia sunt 2 specii diferite. In realitate, ei apartin aceleiasi umanitati si au calitati complementare. Amandoi au nevoie unul de celalalt si nu se simt intregi decat atunci cand sunt impreuna…
Diferentele nu reprezinta neaparat contradictii. Cei doi se pot ajuta reciproc si pot creste astfel foarte mult. Cei doi ar trebui sa devina un intreg organic, ramanand in acelasi timp absolut liberi, caci adevarata iubire nu creeaza niciodata lanturi si nu da nastere decat libertatii. Numai astfel lumea in care traim va putea deveni mai buna.
Femeia ar trebui sa caute in sufletul ei propriul sau potential, pentru a si-l dezvolta, iar viitorul ei va fi mai luminos.

Barbatul si femeia nu sunt egali, dar nici inegali. Ei sunt unici. Iar intalnirea dintre doua fiinte unice aduce intotdeauna cu sine ceva miraculos la nivelul existentei.
Adevarata eliberare nu va face altceva din femei decat femei adevarate, nicidecum imitatii ale barbatilor. Din pacate, asta se intampla astazi: femeile incearca sa fie precum barbatii. Daca barbatii fumeaza, atunci trebuie sa fumeze si ele. Daca barbatii poarta pantaloni, atunci trebuie sa poarte si ele. Daca barnatii fac orice altceva, atunci trebuie sa faca si ele acelasi lucru. Ele devin astfel barbati de second-hand. Eu as dori ca femeile sa devina cu adevarat femei, caci foarte multe lucruri depind de ele.

Toate problemele vietii pot fi rezolvate prin iubire, dar ele nu pot fi rezolvate printr-o abordare violenta.
Barbatul si femeia sunt doua lumi diferite, de aceea le este dificil sa se inteleaga unii pe altii.
Singura lectie care ne invata trecutul este ca barbatul si femeia trebuie sa fie mai intelegatori unul cu celalalt si sa-si accepte diferentele. Aceste diferente sunt foarte valoroase, asa ca nu ar trebui sa creeze conflicte.Ele sunt chiar premisele pentru care barbatii se simt atrasi de femei si invers.
Daca toate diferentele dintre barbati si femei ar disparea, daca ei ar avea psihologii identice, iubirea ar disparea la randul ei, caci nu ar mai exista polaritatea care sa-I dea nastere.
Barbatul si femeia sunt precum polul pozitiv si polul negativ din electricitate; ei se atrag magnetic unul pe celalalt. Ei sunt doi poli opusi, de aceea conflictele sunt naturale. Dar prin intelegere, prin compasiune, prin contemplarea empatica a lumii celuilalt, toate problemele pot fi rezolvate. Nu mai este nevoie de noi conflicte.Amandoua sexele au nevoie de eliberare, de eliberarea in fata tiraniei mintii. Aceasta va fi adevarata Miscare de Eliberare.

Femeile moderne se asociaza in grupuri pentru a-si ridica nivelul de constiinta. Dar tot ceea ce fac ele in sedintele lor este sa distruga ceva adanc inradacinat in feminitatea lor.Numai astfel pot concura ele cu barbatii. Prin natural lor ele sunt blande, gingase in mod natural. Daca doresc sa concureze cu barbatii ele trebuie sa devina dure. Ori de cate ori te intalnesti cu o femeie din Miscarea pentru Eliberare, vei constata ca fata ei isi pierde gingasia si blandetea. Este foarte greu sa-i spui unei femei din Miscare “scumpo”; de altfel ei nici nu-i place acest lucru. In fond, este egala cu tine. Si uite asa se naste duritatea.

In viziunea mea, barbatul este cel care ar trebui sa devina mai feminin. El a mers mult prea departe cu barbatia lui, pierzand astfel orice urma de umanitate. Nu-l urmati, nu intrati in concurenta cu el. Va veti transforma in razboinice. De altfel, toate protestele si tipetele si urletele de pe strazi ale femeilor din Miscarea pentru Eliberare sunt cat se poate de ingrozitoare. Ele nu fac altceva decat sa demonstreze cele mai urate trasaturi ale mintii masculine.
Cu cat omul s-a indepartat mai mult de natura, cu atat mai concentrat a devenit el in mintea sa. El a pierdut contactul cu inima sa.

Ca sa devina cu adevarat femeie, femeia trebuie sa devina din ce in ce mai feminina, sa atinga culmea absoluta a gingasiei si vulnerabilitatii.
Personal, mi-ar placea sa vad ca femeile devin din ce in ce mai feminine, caci numai atunci pot inflori ele. Iar barbatii ar trebui sa devina cat mai masculini cu putinta, caci numai astfel se pot simti impliniti. Cand doua finite de sex opus se afla la antipozi, intre ele apare o mare atractie, un adevarat magnetism. Iar atunci cand ele se apropie una de alta, cand stabilesc o relatie de cuplu, fiecare aduce cu sine o lume diferita de a celuilalt, o alta dimensiune, o altfel de bogatie, astfel incat intalnirea dintre ei devine o adevarata binecuvantare.

Omul a creat o societate in care prietenia dintre barbati si femei este imposibila. Prietenia este atat de valoroasa pentru ca ii permite celuilalt o libertate deplina, indiferent de consecinte.
Eu nu am spus ca iubirea este distrusa de casatorie. Cum ar putea casatoria sa distruga iubirea? Da, ea este distrusa in timpul casatoriei, dar este distrusa chiar de voi, nu de casatoria ca atare. Ea este distrusa de cei doi parteneri. Cum ar putea casatoria sa distruga iubirea? Voi sunteti cei care o distrugeti, caci nici macar nu stiti ce este iubirea. Voi pretindeti ca stiti, sperati ca stiti, visati ca stiti, dar nu stiti ce este iubirea. Iubirea trebuie invatata; ea este cea mai mare arta dintre toate.

Daca toata lumea danseaza in jurul vostru, iar cineva vine si va invita sa dansati alaturi de ei, asta nu inseamna ca o sa sariti imediat in mijlocul lor si le veti dovedi tuturor ca sunteti un mare dansator.Tot ce ati reusi ar fi sa le demonstrati ca sunteti un bufon. Dansul trebuie invatat, gratia lui trebuie deprinsa, miscarile sale la fel.
Nu este suficient sa aveti al dispozitie o panza si o pensula pentru a incepe sa pictati. Nimeni nu spune:”am tot ceea ce imi este necesar, asa ca o sa incep sa pictez.”Ma rog, puteti picta, dar asta nu inseamna ca veti deveni cu adevarat pictor.

Metaforic vorbind, daca intalniti o femeie, s-ar putea spune ca aveti la dispozitie panza. Daca ii deveniti imediat amant, s-ar putea spune ca ati inceput sa pictati. Iar ea incepe sa picteze alaturi de dumneavoastra. Evident, picturile nici unuia dintre voi nu vor fi prea reusite, iar mai devreme sau mai tarziu va trebui sa intelegeti ce se intampla.Nimeni nu se naste artist de-a gata; arta nu are nimic de-a face cu nasterea. Indeosebi iubirea, care este cea mai subtila dintre arte.
Voi sunteti nascuti numai cu potentialul de a iubi. Evident, aveti inca de la nastere un trup; puteti fi un dansator caci aveti un trup.Va puteti misca trupul si puteti devein un dansator, dar dansul ca atare trebuie invatat.

Iubirea este mult mai dificila.Este ca atunci cand dansezi cu altcineva. Este necesar ca si partenerul dumneavoastra sa stie dansul. Este o mare arta sa va gasiti un partener de dans potrivit, sa creati o armonie intre doua persoane…intre doua lumi diferite. Cand doua lumi se apropie una de cealalta, se poate produce o explozie. Iubirea inseamna armonie. Orice forma de fericire, sanatatea, armonia, toate se nasc din iubire. Invatati sa iubiti. Nu va grabiti cu casatoria, invatati mai intai sa iubiti.

Nu este necesar sa asteptati rezultatele iubirii. Ajunge daca incepeti sa iubiti. In timp, veti constata ca o iubirea mult mai mare se intoarce la dumneavoastra. Nimeni nu poate intelege ce este iubirea decat iubind, la fel cum nimeni nu poate intelege ce este inotul decat daca este aruncat in apa.
Oamenii sunt foarte nefericiti. Ei asteapta sa apara marea iubire, iar in asteptarea ei raman inchisi, inchistati in ei insisi. Ei nu fac altceva decat sa astepte. Poate va aparea de undeva vreo Cleopatra, iar atunci ei isi vor deschide inimile. Dar pana apare ea, ei uita complet ce inseamna sa-ti deschizi inima.

Nu ratati nici o ocazie de a iubi. Puteti iubi chiar si atunci cand mergeti pe strada. Va puteti manifesta iubirea chiar si fata de un cersetor. Nici macar nu trebuie sa-i dati ceva de pomana. Este suficient sa-i zambiti. Un zambet nu costa nimic, dar el va poate deschide inima, va poate aduce inima la viata. Tineti pe cineva de mana, un prieten sau un strain. Nu asteptati sa va oferiti iubirea numai atunci cand apare cel potrivit pentru ea, caci atunci nu va aparea nimeni niciodata. Iubiti continuu. Cu cat iubiti mai mult, cu atat mai mare este posibilitatea ca persoana potrivita sa apara in viata voastra, caci inima voastra incepe sa infloreasca.
Iubirea este o potentialitate, dar aceasta trebuie antrenata, disciplinata. Samanta exista, dar ea trebuie transformata in floare.

Degeaba purtati samanta la sanul vostru, nici o albina nu va fi atrasa de ea. Ati vazut vreo albina atrasa de o samanta? Bine, dar nu stiu albinele ca si semintele se vor transforma in flori? Cert este ca albinele nu trag decat la flori. Deveniti si dumneavoastra o floare, nu ramaneti la stadiul de samanata.
Casatoria insasi nu poate distruge nimic. Ea nu face decat sa scoata la iveala ceea ce era ascuns in voi. Daca in interiorul vostru exista multa iubire, casnicia o va scoate la iveala. Daca iubirea voastra nu a fost altceva decat un capriciu, un moft, atunci mai devreme sau mai tarziu ea va disparea. Si atunci va iesi la lumina adevarata voastra personalitate, adevarul ascuns in spatele aparentelor. Casatoria nu este decat ocazia ca ceea ce era ascuns sa iasa la iveala.
Eu nu afirm ca iubirea este distrusa de casatorie. Iubirea nu poate fi distrusa decat de catre aceia care nu stiu sa iubeasca. Ea este distrusa pur si simplu pentru ca nu a existat de la bun inceput. Totul a fost un vis. Realitatea distruge visul respectiv. Altminteri, iubirea este ceva etern, o parte a eternitatii. Daca veti creste, daca invatati arta, daca acceptati realitatea iubirii si a vietii, atunci ea va creste inlauntrul vostru cu fiecare zi. In acest fel, casatoria poate deveni o excelenta ocazie pentru a creste intru iubire.

De fapt, nimic nu poate distruge iubirea. Daca exista ea va continua sa creasca.
Aveti grija sa nu confundati niciodata iubirea cu altceva. Daca iubirea ar fi cu adevarat iubire…Ce inteleg eu atunci cand spun “cu adevarat iubire”? Inteleg ca simpla prezenta a celuilalt este suficienta pentru a va face fericit, ca este suficienta pentru a va simti implinit in profunzimile inimii dumneavoastra, ca ceva incepe sa cante in inima dumneavoastra, ca intrati intr-o armonie celesta. Simpla prezenta a celuilalt este suficienta pentru a sti ca sunteti una. Prezenta sa va face sa va simtiti mai individual, mai centrat, mai puternic. Atunci se poate spune ca este vorba de iubire.
Iubirea nu este o pasiune, o emotie. Ea este intelegerea extrem de profunda ca undeva, pe un anumit nivel, fiinta celuilalt va implineste. Undeva se inchide un circuit. Prezenta sa va face sa va constientizati mai bine propria prezenta. Iubirea confera intotdeauna libertatea de a fi tu insusti; ea nu are nimic de-a face cu posesivitatea.

Nu confundati niciodata iubirea cu sexul, caci nu veti face decat sa va amagiti singuri. Fiti constient, iar atunci cand veti simti ca simpla prezenta a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt ca celalalt exista- este suficienta pentru a va face cu adevarat fericit, ca ceva infloreste undeva in interiorul fiintei voastre, ca un lotus cu o mie de petale, atunci se poate spune ca sunteti indragostit, iat atunci veti putea trece peste toate dificultatile pe care le va crea realitatea.
Veti putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietatile, iar iubirea voastra nu va face altceva decat sa creasca si sa infloreasca tot mai tare, caci atunci, toate acele dificultati nu vor mai insemna altceva decat niste simple provocari. Depasindu-le, iubirea voastra va deveni astfel din ce in ce mai puternica.
Iubirea este eternitatea. Daca este prezenta, ea nu poate decat sa creasca. Iubirea cunoaste inceputul, dar nu si sfarsitul.

SURSA :  FACEBOOK

OSHO

 — with Nina Varga.