miercuri, 1 decembrie 2010

Liniile aeriene ingeresti



       Omul remarca ca pacemaker-ul sau nu functioneaza bine. Ne dam seama ca nu este genul de aparat electronic pe care-l putem lasa in pana asteptand sa fie reparat in garantie. El hotaraste deci sa se intorca la spital cat mai repede, pentru o schimbare standard, operatie extrem de complexa care necesita o spitalizare de mai multe zile.
       In acel moment pacientul se afla in camera sa si discuta cu sotia si cumnatul sau. Dintr-o data simte ca inima incepe sa o ia razna. Abia are timp sa-i spuna sotiei sa cheme o infirmiera inainte de a-si pierde cunostinta: "Imi amintesc ca am auzit pe cineva strigand "cod 99, cod 99". Dar dupa aceea n-am mai fost in camera. Mi se parea ca o infirmiera ma apucase din spate incercuindu-mi talia cu bratele si ma smulsese de acolo. Incepusem sa zburam afara din oras, mergand din ce in ce mai repede.
Mi-am dat seama ca nu era o infirmiera atunci cand mi-am privit picioarele si am descoperit capetele unei aripi miscandu-se in spatele meu. Eram sigur ca era un inger. Dupa un zbor prin aer, ea (ingerul), m-a dus pe o strada intr-un oras fabulos format din case construite din aur si argint stralucitor, si copaci minunati. O lumina minunata scalda ansamblul, stralucind, dar nu suficient de tare pentru a privi dintr-o parte. Pe acea strada am intalnit-o pe mama mea, pe tatal si pe fratele meu, care erau decedaţi. "Vine Paul!" Era vocea mamei mele. Cum ma indreptam spre ei pentru a-i imbratisa, acelasi inger m-a luat de talie si m-a dus in cer. Nu stiu de ce nu voia sa ma lase sa raman acolo. De la distanta ne apropiam de linia orizontului si puteam recunoaste cladirile. Vedeam spitalul unde fusesem trimis ca pacient. Ingerul a coborat si m-a asezat in aceeasi camera si am observat "de sus" cum medicii lucrau asupra corpului meu. Nu cred ca poate ramane cineva ateu dupa ce a trait o experienta ca a mea."

       De aceasta data suntem in inima subiectului. Pacientul este ateu. El moare. Dupa preotii catolici, fiind ateu ar trebui in mod logic sa ajunga pe pistele infernului cu Satana insusi la turnul de control. Ce este extraordinar cu EGVM, este ca toate aceste amenintari de acest gen, proferate de preoti fara creier se transforma in fum. Dr.Raymond Moody povesteste despre un predicator care, inainte de EGVM, nu vorbea decat despre infern, foc, suferinta, suflete chinuite, etc., terorizandu-i pe credinciosii sai, spunandu-le ca daca nu incetau sa pacatuaisca, se vor praji vesnic in infern. Pe scurt, accident, EGVM. Preotul intalneste Fiinta de Lumina care ii arata cum literalmente otraveste viata zilnica a credinciosilor sai. Preotul, profund marcat de acea experienta, vorbeste de atunci despre iubire si numai despre iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu