Efectul umbrei sau “de ce oamenii buni fac lucruri rele?”
Umbra inseamna intuneric si secret. Umbra reprezinta toate acele lucruri pe care nu vrem ca altii sa le vada in noi.
Lucrurile pe care le ascundem, despre care mintim, nu numai catre altii, dar mai ales catre noi insine.
Umbra inseamna tot felul de monstri care ies din pesteri in miezul noptii. Este acea latura intrinseca, profunda si intunecata pe care fiecare din noi incercam sa o ascundem, pentru ca ni s-a spus de la o varsta frageda ca nu sunt componente acceptabile ale fiintei noastre.
Pentru a detine un aspect al sufletului, trebuie sa experimentam celalalt aspect al sufletului, contrariul.
Singurul moment cand nu avem umbra este atunci cand stam in intuneric.
Umbra isi face aparitia in foarte multe moduri: de la a scrie cec-uri false, pana la a bea prea mult, a trisa in privinta taxelor, a manca tort de ciocolata la miezul noptii dupa 3 zile de dieta, a tipa la copiii nostri sau a ne abuza verbal partenerii, dupa ce te-ai purtat frumos la slujba toata ziua, a naviga pe Internet si a vizita site-uri porno in timp ce sotia pregateste cina, a-ti insela partenerul in timp ce el munceste din greu, incercand sa ofere familiei mijloacele materiale pentru a trai experiente placute, a fura ideile colegilor de serviciu si a pretinde ca sunt ale noastre…
Umbra este construita din ganduri, emotii si impulsuri pe care le consideram prea dureroase si jenante pentru a fi acceptate.
Asa ca, in loc sa le facem fata, le reprimam. Chiar acum, sute de milioane de oameni traiesc in negare in ceea ce priveste umbra lor individuala.
Si cu totii suntem afectati de umbra colectiva, in mult mai multe moduri decat ne putem imagina. Umbra colectiva se manifesta sub forma raului, razboiului, terorismului, a nedreptatii sociale, a inegalitatii radicale in sistemul nostru economic.
Chiar acum, 50 % din populatia lumii traieste cu mai putin de 2 $ pe zi, iar 20 % cu mai putin de 1 $ pe zi. Si negam de-a binelea faptul ca aceasta este o manifestare a umbrei colective. De ce?
Pentru ca oamenii din institutiile sociale, financiare, politice si corporatiste neaga cu totul energia umbrei. Nici macar nu o inteleg.
Chiar si ceea ce numim “rau” in lume, este manifestarea umbrei noastre colective, a ceea ce negam cu tarie. Oamenii care exprima o moralitate radicala sunt adesea cei care au cea mai intunecata si profunda umbra: de exemplu, umbra Bisericii Catolice, care declara ca homosexualitatea este un lucru rau,in timp ce ascunde preoti pedofili in sanul bisericii.
Acestea sunt expresii ale umbrei.
Intreaga traiectorie a istorie a umanitatii este precum traiectoria Titanicului: merge intr-o directie nesigura si in care nu se poate supravietui, daca nu pentru noi, cel putin pentru copiii nostri.
Dintr-o perspectiva arhetipala, fiecare dintre noi este capitanul Titanicului. Suntem tentati sa spunem ca e prea dureros, sa fim distrasi, sa spunem ca nu se intampla asta, sa devenim cinici, furiosi si sa nu facem nimic.
Suntem provocati cu totii, in acest moment: ” Nu fi precum capitanul din Titanic care se duce in cabina sa se culce!”
Tot ce se extinde se si contracta si ceea ce creste si descreste; oamenii se vor confrunta cu umbra lor si de la a trai minunat va urma o faza de contractie.
Daca nu ai lucrat cu tine, nu ai intrat in interiorul tau si nu te-ai autoexplorat, nu te-ai curatat interior si nu te-ai dezintoxicat, vei avea probleme.
Umbra noastra se naste cand suntem foarte mici, inainte ca gandirea logica sa se dezvolte astfel incat sa putem filtra mesajele pe care le primim de la parintii nostri, cei care au grija de noi si cei din jur. Chiar daca avem cei mai buni parinti, inevitabil ne vom rusina pentru ca am aratat anumite “defecte” si am primit mesajul ca ceva legat de noi nu este OK. Ca ceva este in neregula cu noi, sau ca suntem rai: “De ce ai mancat toate astea inainte de cina?” (ne spunea mama adesea).
Aceste mesaje se fixeaza in subconstientul nostru, precum un virus in computer, alterand perceptia noastra despre sine si ranind simtul valorii personale. Cand suprimam aceste “defecte”, traim in negare referitor la cine suntem cu adevarat.
Desigur, asta depinde de mediul in care traim. Daca ai crescut intr-o familie de muncitori,si spui ca vrei sa canti la pian sau sa devii artist, aceste calitati artistice nu vor fi bine primite si e posibil sa trebuiasca sa le suprimi. Pe de alta parte, daca cresti intr-o familie de artisti sau intelectuali si spui ca vrei sa muncesti in constructii, sau sa fii atlet, dorinta ta ar putea fi perceputa ca fiind negativa.
Incercam din toata puterea sa pretindem ca nu suntem ceea ce uram. De fapt, a dovedi asta este o sarcina foarte importanta pentru ego-ul ranit,o sarcina despre care ego-ul crede ca este vitala existentei lui.
Ego-ul ranit trebuie sa ascunda tot ceea ce consideram ca este inacceptabil in legatura cu noi insine.
Pentru a indeplini aceasta sarcina, construieste o masca pentru a dovedi celorlalti ca nu suntem atat de deficienti, inferiori, lipsiti de valoare si de rai pe cat ne temem ca suntem. Nimeni nu vrea sa admita ca are nesigurantele sale personale.
Pentru a le ascunde, cream o “persona”, inca de la o varsta foarte frageda si incepem sa ne impachetam intr-un nou pachet care consideram ca o sa ne aduca dragostea, atentia si acceptarea dupa care tanjim. Cream “personae” pentru a putea sa avem sentimentul de apartenenta.
SURSA:
http://www.damaideparte.ro/index.php/efectul-umbrei-sau-de-ce-oamenii-buni-fac-lucruri-rele/4168/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu