In 1990 am inceput o uimitoare calatorie de autodescoperire. Nu aveam nici o idee unde va duce, dar am mers mai departe, oricum. Ma saturasem. Această lume fusese intotdeauna lipsită de logica pentru mine: nedreptatea, prostia, felul în care sistemul transforma oamenii in simple masini care parcurgeau un ciclu repetitiv de experiente si comportamente pe care in mod isteric il numeau viata. Noi nu traim viata - viata ne traieste pe noi.
Exista si exceptii si multi dintre ei vor citi aceasta carte, dar majoritatii oamenilor li se spune ce sa gandeasca, unde sa se duca, ce sa faca si cum sa o facă. Nu este asa? Ei bine, de unde va luati informatiile care determina concluziile pe care le luati in legatura cu lumea si cu voi insiva? Cine decide la ce ora va treziti in fiecare dimineata?
Cine decide unde sa mergeti si ce sa faceti odata ajunsi acolo? Cine decide cum s-o faceti? Daca sunteti ca majoritatea coplesitoare a oamenilor rezidenti actualmente in aceasta lume a viselor, acele decizii nu va apartin deloc; ele sunt impuse de sistem, de plasa de paianjen a controlului care-si impune vointa asupra vieții voastre.
Extras din volumul Iubirea infinita este singurul adevar, restul este iluzie acum disponibil la Daksha.