Channeling cu Arhanghelul Mihail

Steve Beckow: "Ziua Mondiala a Libertatii" - Channeling cu Arhanghelul Mihail (ii multumim Irinei)

5 martie 2011

Iata ce scrie Steve Beckow:

Tocmai urmaresc o retrospectiva istorica a lui Muammar Gaddafi, din momentul in care l-a dat jos de la putere pe regele Idris al Libiei si pana in prezent. Se poate observa aparitia si apoi consolidarea tendintei sale de a-si urmari doar propriile interese.

Gaddafi isi incepe domnia ca un personaj relativ flexibil, care se declarase impotriva Occidentului, considerand ca acesta umilise lumea araba, prin sprijinul acordat Israelului, in razboiul din 1967. De atunci si pana astazi, el s-a izolat si incrancenat in nevoia lui constanta de a-l apara si proslavi pe... Muammar Gaddafi, pentru a se putea metine la carma puterii.

El tine cu dintii de putere, la fel ca multi alti conducatori despotici, folosindu-si tendinta de servire a propriilor interese.

Inclinatia spre slujirea intereselor personale este tendinta de a te ridica in slavi pe tine insuti si de a-i critica sau minimaliza pe ceilalti. Este tendinta de a exacerba victoriile si succesele personale si de a trece cu vederea propriile esecuri si infrangeri. Este tendinta de a-i gasi scuze propriei persoane pentru tot ceea ce nu nu merge bine, dar de a-i invinui pe altii si a nu-i ierta, cand lucrurile merg prost s.a.m.d.

Cred ca, intr-un fel sau altul, avem cu totii astfel de tendinte. De fapt, le observam atat la liderii mondiali, cat si la bacanul din coltul strazii, care le manifesta in permanenta.

Trebuie sa recunosc ca observ aceasta tendinta si in ceea ce ma priveste. Iar eu nu-mi doresc deloc sa o manifest. Dar cum sa te purifici? Abordarea normala ar fi sa fiu sincer. Dar sinceritatea implica un pret de platit. Daca nu ar fi asa, dictatorii de tinichea, precum Gaddafi, ar apela si ei la sinceritate. Eu cred ca acest pret merita platit. Si, in niciun caz, nu ma simt atras de preamarirea de sine.

Atunci cand cineva reuseste, asa cum a facut Muammar Gaddafi, succesul poate avea un mare impact asupra acelei persoane, daca persoana respectiva permite acest lucru. Si poate fi foarte dificil sa rezisti unui asemenea impact. Se poate vedea cu usurinta cum a devenit Gaddafi corupt, de-a lungul anilor. Dar ma observ cochetand eu insumi cu coruptia.

Permiteti-mi sa va dau un exemplu – si  fac acest lucru, ca sa ma tintuiesc in pamant, numai sa nu ajung si eu la autosuficienta. Sunt la fel de surprins ca oricine altcineva ca blogul meu a devenit atat de popular. Nu fac decat ceea ce fac. Baietelul doamnei Beckow a dorit sa devina scriitor si, evident, am reusit sa-mi implinesc visul.

Habar n-am avut ca ceea ce scriu va avea succes ... un succes relativ. Nu vreau sa exagerez. De fapt, recent, am simtit impulsul de a crea un grup de discutii pentru cititorii care viziteaza site-ul meu.  Ar trebui, probabil, sa spun ca

Arhanghelul Mihail a vrut sa creeze un grup, fiindca m-am simtit impins de la spate in aceasta directie si stiu, de ani de zile, ca el este cel care face acest lucru. (De fapt, intr-o comunicare recenta, chiar el a spus ca dorea sa-l initieze).

Asadar, am creat acest grup. Apoi, am constatat ca acolo se spun lucruri frumoase despre mine. La un anumit nivel, imi place, dar, la un alt nivel, ma simt stanjenit.Tendinta de autosuficienta este insidioasa si neiertatoare. Ea se insinueaza oriunde apare ceva la care cineva tinde. La inceput am vrut sa ma bucur de aceasta evaluare laudativa.

Insa tendinta de a te pune in slujba propriilor interese va inchista o persoana, indiferent de intentiile sale.

Sunt inclinat sa cred ca acesta este principalul factor de coruptie, in toate aspectele vietii: tendinta de a dori sa te ridici in slavi – eventual in detrimentul altora. Din punctul meu de vedere, aceasta este arma principala a ego-ului. Este locul in care salasuieste ego-ul.

Iar acum, o vad cum incepe sa se manifeste in mine. Si, sincer vorbind, sunt dezgustat. 

Sa fi ajuns la apusul vietii, evitand-o – doar pentru ceda atat de tarziu?! 

Eu sunt pensionar. Am parcurs cu succes o viata intreaga de munca, fara sa fi cedat in fata ego-ului. Oare ii voi ceda tocmai acum? Si totusi, daca nu sunt atent, as putea cadea in aceasta capcana a autosuficientei.

Iata un alt exemplu, doar pentru a va arata cum incearca ea sa se reinventeze incontinuu.

Am avut recent o comunicare cu Maestrul meu – Arhanghelul Mihail. L-am

intrebat care ar fi urmatorul pas in ridicarea energiei kundalini despre care a vorbit intr-o comunicarea anterioara, iar el mi-a raspuns: "Va continua, acum ca sunteti acordati la vibratia ei. In continuare, o vom ridica de-a lungul coloanei vertebrale, pana in zona toracelui, apoi a gatului, apoi prin corpul vostru, prin intregul corp. "

Steve: Foarte bine, si poti sa-mi dai o idee de etapizare a acestui proces?

AM: De fapt, nu vreau sa exagerezi. Ce-ai zice sa asteptam pana maine? [Are un simt deosebit al umorului si mi-a spus acest lucru, intr-o nota vesela].

Steve: Maine e bine. Maine vom ajunge in zona toracica?

AM: Da, si apoi vom continua pana dupa debutul grupului vostru: de Ziua Mondiala a Libertatii. Da – iar de ceea ce a ramas de facut, ne vom ocupa saptamana viitoare.

 Si, bineinteles, in dimineata urmatoare, la 10:30,  am simtit cum se ridica energia kundalini, iar apoi,  la ora 12:00, ea s-a oprit chiar in mijlocul omoplatilor.  M-am simtit ametit, bine dispus, usor buimac.

DAR studiile mele despre Iluminare mi-au spus ca, atunci cand energia Kundalini se ridica la chakra a patra, traiesti experienta "trezirii spirituale" sau a "patrunderii fluxului energetic." La inceput, multi oameni simt astfel, Iluminarea celei de-a patra chakre fiind perceputa ca o lumina discreta, stralucitoare. Aceasta perceptie poate fi considerata o viziune a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a lui Atman, sau a Sinelui.

Dar eu nu am trait nicio experienta. Si imediat, intrucat am mentionat public aceasta parte a interviului si am spus ca Maestrul a prezis o noua ridicare a energiei Kundalini, dupa chakra a patra (m-am angajat sa o impartasesc), am inceput sa ma port cu autosuficienta. Deoarece nu s-a produs nicio manifestare a patrunderii fluxului energetic, desi "ar fi trebuit," n-ar fi mai bine sa nu abordez acest subiect de-a valma, chiar daca m-am referit la el inainte? Oare ar trebui sa explic exact ce s-a intamplat – si ce nu s-a intamplat? Oare sa spun ca nu am inteles exact ce este kundalini?

Sau – si  aici intervine tendinta mea de autosuficienta – ar trebui, oare, sa sugerez, foarte subtil, ca Arhanghelul Mihail nu a avut dreptate? Aha, sarpele isi ridica capul lui cel had. Oare exista ceva ce nu am face, pentru a avea succes?

Ori de cate ori apare o astfel de situatie, avem posibilitatea de a ne observa tendintele – iar eu m-am ingrozit cand am observat ca inclinatia mea spre trufie castiga teren.

Aveam acum acest blog de succes si observam cum noul grup de discutii prindea contur – un grup in care oamenii spuneau lucruri frumoase despre mine. Aveam nevoie sa ma apar de ceea ce capata forma unui fel de “imperiu” in devenire. Era nevoie sa incep sa vorbesc cu autosuficienta. Trebuia sa ma impaunez si sa-mi arat o tot mai mare autoimportanta. Facusem primul pas pe calea ce ducea la transformarea mea intr-un adevarat Gaddafi.

Ei bine, daca as fi pornit-o pe acel drum, as fi demarat procesul de inchidere in sine si izolare. Constiinta mea ar fi inceput sa se inchida. M-as fi transformat, dintr-o persoana deschisa si sincera, intr-una care si-a creat o poveste a sa, in care eu eram eroul locului, iar toate dezamagirile si infrangerile ar fi fost puse pe seama altora. Dintr-un om in carne si oase, as fi devenit un om de piatra.

Cea mai buna cale de a invinge autosuficienta este sa constientizezi primele ei zvacniri si sa te disociezi de ele. Daca vei proceda asa, vei avea un pret de platit. Ai putea fi considerat sentimental sau narcisist. Dar eu sunt dispus sa platesc acel pret, refuzand sa pasesc, cat de putin, in starea de autosuficienta.

Acestea fiind spuse, imi spun mie insumi ca am ales varianta cea mai buna din punctul de vedere al moralitatii povestii (desigur, totul este fictiune). 

In prezent, actiunea in care sunt implicat (de fapt, suntem cu totii implicati) este mult prea importanta, ca sa ne lasam blocati de alti factori care ne-ar putea duce pe culmile succesului. Esecul ar fi sigur, iar amplificarea autosuficientei este, probabil, cel mai sigur factor care duce la imposibilitatea de a ne implini asteptarile mai mult sau mai putin importante. Servirea propriului interes este poate cel mai distrugator virus dintre toate virusurile, cel mai tacut, mai inobservabil si mai mortal in uciderea tuturor lucrurilor importante. La inceput, aceasta tendinta este greu de sesizat, dar, in cele din urma, ea devine evidenta. Nu trebuie decat sa-l priviti pe dictatorul libian.

L-am auzit pe unul dintre cautatorii intru Lumina, autointitulandu-se tatal unui anumit domeniu spiritual, iar pe un altul – unicul reprezentant al galaxiilor pe Pamant. 

Noi ne aflam aici pentru a realiza ceva maret impreuna si nu in scopul de a cladi imperii ale autoflatarii.

Eu nu contez. Spun acest lucru pentru a scoate la iveala pericolul servirii exclusive a intereselor personale.

Ego-ul este un slujitor decent pentru un om al cavernelor, dar el nu poate sluji cuiva care vrea sa sprijine liberatea lumii sau sa atinga constiinta unificata. Eu nu vreau sa cedez in fata tendintei de a-mi sluji propriile interese si declar acest lucru din rasputeri, in mod public. Nu am nevoie de niciun imperiu. Nu vreau sa fiu o persoana influenta. Nu vreau sa fiu flatat.

Tot ce vreau este sa-mi indeplinesc scopul vietii – sa-mi cunosc propria identitate. Vreau sa implinesc ceea ce mi-a menit Dumnezeu sa realizez – sa-i slujesc pe ceilalti, sa cunosc ce inseamna iubirea si compasiunea. Sunt si eu la fel de expus la tentatia slujirii propriilor interese – si va spun acest lucru tuturor, in speranta ca ma veti ajuta sa raman onest, daca se va intampla cumva sa uit ceea ce afirm acum.

Noi cladim o lume care sa fie favorabila tuturor. Demolam o structura elitista, care exista in jurul lumii si ii tine pe oameni in sclavie si suferinta.

Noi le dam putere oamenilor, pentru a trai liberi si a se bucura din plin de viata. In aceasta lucrare nu este loc pentru ingamfare si imi reamintesc mereu acest lucru. Eu nu vreau sa fiu in slujba propriului meu ego. Si nu voi face acest lucru.

Vreau sa traiesc intr-o lume care functioneaza normal, printre oameni care sunt stapani pe puterea lor si fericiti. In materializarea acestei viziuni, nu eu contez – ci noi toti contam. Noi vom duce la bun sfarsit si vom implini aceasta viziune. Vom reusi. Impreuna, fara ca niciunul dintre noi sa fie mai important decat celalalt, fara ca vreunul dintre noi sa reuseasca pe spinarea altuia, vom cladi aceasta lume noua.  

(Ii multumesc Laurei pentru transcrierea comunicarii cu Arhanghelul Mihail)

Caracteristica naturala a vietii este libertatea. Cand libertatea dispare, caracteristica naturala a vietii se pierde. In consecinta, apare boala, dezechilibrul, durerea si suferinta.
Omenirea s-a nascul in libertate si moare in libertate. Desi liberatatea deplina este redusa in timpul vietii in corp fizic, spiritul a fost menit sa se bucure oricum de cea mai multa libertate posibila.
Bucuria acestei libertati ii permite omului sa-si exploreze propria identitate si sa ajunga la cunoasterea de sine, care conduce omenirea de la libertate, la o si mai mare libertate, pana la descoperirea, in cele din urma, a libertatii totale si, odata cu ea, a tihnei.
Pana cand omul va dobandi libertatea deplina, va exista intotdeauna foamete si vid – un vid care nu poate fi umplut cu nimic altceva decat cu recunoasterea adevarului vietii, cu pacea cunoasterii si extazul libertatii.
Sclavia ii intemniteaza atat pe cei care detin controlul, cat si pe cei care sunt controlati. Oprimarea nu poate genera decat ingrijorare si frica, urmate de o rasturnare radicala a sortii.
Toti cei care cred ca pot beneficia de pe urma exploatarii muncii altora sau pot huzuri pe socoteala altora, nu stiu ce ii asteapta. Suferinta celor pe care ii exploateaza ei devine suferinta lor – nu imediat, dar mai curand sau mai tarziu. Viata te va trata la fel cum ii tratezi tu pe altii. Nu vom scapa niciodata de plata faptelor noastre.
Sclavia si opresiunea sunt temporare. Doar libertatea dainuie. Dumnezeu este liber si la fel suntem si noi, fiindca suntem parte din El.
A-i trata pe altii ca si cand ei nu ar fi parte din Dumnezeu, este o dovada de prostie. Iar metodele de educare se aplica pana cand toti oamenii vor recunoaste conexiunea Divina cu toate formele de viata.
Acestei generatii i-a fost garantat darul libertatii. Putem vedea popoarele din Orientul Mijlociu care se ridica pentru a-si revendica dreptul la libertate. In curand vom vedea si alte popoare, din alte tari, care le vor urma exemplul. Oriunde exista regimuri despotice, oriunde criminalitatea este la putere, soarta faptasilor se va intoarce impotriva lor.
Cine ar fi crezut, chiar in urma cu un an, ca aceste regimuri ar putea sa se prabuseasca? Popoarele lumii sunt in miscare si nu se vor opri, pana cand libertatea nu va inconjura lumea. Ca doua brate ce imbratiseaza globul, Orientul se va intalni cu Occidentul in aceeasi libertate.
Noua Era se apropie, iar ea este o Era a libertatii.

http://stevebeckow. 

SURSA: Editura For You Newsletter