marți, 14 iunie 2011

Misiunea Personala !



Misiunea Personala !



Acum cateva sute de ani, oamenii isi doreau o moarte onorabila. Iar pentru ei... o viata traita cu semnificatie insemna sa se sacrifice pentru tara sau cel putin sa isi exprime cavalerismul duelandu-se pentru femeia pe care o iubeau, sau aparandu-si copiii.


Ei erau dispusi sa isi asume riscuri
Pentru acel ideal insuflat din generatie in generatie, din tata'n fiu, din rege'n rege...
Anii au trecut... razboaiele s-au imputinat... si oamenii au ajuns la concluzia ca nu merita sa mori pentru tara... si ca cei care faceau asta, nu aflasera de fapt despre ce este viata si cat de importanta este ea.
Asa ca... au renuntat la convingerile barbare... si au inceput sa traiasca vieti mult mai sigure... fara sa mai existe temerea ca maine trebuie sa te duci si sa mori pentru un ideal prostesc...






Si-au pus alarma la case, la masini... ca nu cumva sa moara pe neasteptate...
Iar cu fiecare an... si-au marit confortul... si au inceput sa traiasca cu un alt ideal... unul mai sigur si care nu creeaza multe probleme...
De fapt... au inceput sa traiasca ca sa nu moara.
Acum... oamenii se apara cat pot de bine... de acele cateva scanduri intre care isi pot gasi sfarsitul... si fara sa isi dea seama... si-au construit un sicriu in jurul lor... in care nu pot face prea multe miscari, dar macar e captusit cu catifea si este confortabil.
Iar acest mod de viata... este oferit din generatie in generatie... din tata'n fiu... din televizor in televizor...
si invatam din ce in ce mai bine, cum sa traim in acel sicriu atat de colorat si confortabil... aparat 24 din 24 de sistemele de alarma montate la fiecare colt.






Ca macar... atunci cand unul isi gaseste sfarsitul... sa si-l gaseasca intr-o galagie ingrozitoare... iar firmele de media sa vina imediat si sa ne arate grozavia care tocmai s-a intamplat.
Dar asta... o fi oare... viata pe care ne-o dorim ?
Ne vom bucura oare... la 80 de ani... de lucrurile pe care le-am facut ?
Vom simti oare... ca am trait o viata semnificativa... si ca nu regretam nimic din tot ce s-a intamplat ?
Eu cred ca nu...
Si mai cred... ca in ziua de azi... singurul lucru care ne poate scoate din somnul asta adanc.. pe care noi il numim viata... sunt doar evenimentele tragice cu care avem ghinionul ... sau norocul... sa ne intalnim.






Doar un astfel de eveniment... ne trezeste cu adevarat si ne da un sens vietii. Incepem sa simtim... chiar daca nu intr-un mod pozitiv... ca traim... ca avem un tel... ca miscam lucrurile...
Ne da acel ceva... pentru care suntem dispusi sa luam oricate riscuri este nevoie, sa sarim oricate garduri ghimpate... sa trecem prin oricate focuri arzatoare... doar sa ne putem tine aprinsa speranta ca intr-o zi vom putea sa spunem ... chiar daca am reusit sa implinim acel lucru sau nu... ca am facut tot ce am putut ca sa-l obtinem.
Am trait cu folos... cu scop... cu dedicare...
Si nu ne-am dat la o parte de la nimic care avea si numai o mica sansa ca sa ne aduca acel lucru mult dorit.






Pune-te de exemplu... doar pentru un moment... in pielea unui parinte caruia i-a fost luat copilul de langa el. Crezi ca acest eveniment tragic... il poate readuce la viata pe acel om?
Crezi ca in dimineata urmatoare... ii va fi greu sa se trezeasca devreme ?
Crezi ca va trebui sa se mai gandeasca... daca ziua respectiva va fi petrecuta la TV sau in cautarea copilului sau?
Crezi ca va simti macar pentru un moment... ca nu mai are energie... si ca este prea greu sa mai caute acea fiinta care ii da culoare vietii ?
Crezi ca il va mai vizita sentimentul de confuzie... atunci cand propriul sau fiu este departe de el si poate este in pericol ?






Crezi ca il va mai interesa daca oamenii de pe langa el... i-ar spune ca nu se mai poate? Ca nu mai sunt sanse?
Sau crezi ca nici un motiv... din lumea asta... nu l-ar putea opri pe acel parinte sa isi caute copilul?
Eu asta cred.
Si oricat de tragic poate fi un astfel de moment... o astfel de traire...
Are capacitatea de a scoate din noi... acea motivatie supraomeneasca... acele puteri care erau predestinate doar zeilor... pentru a reusi in misiunea noastra.
Pentru mine... asta este o misiune...






Pentru mine... o misiune este acel lucru cu care te trezesti in gand in fiecare dimineata... acel lucru care te impinge sa gasesti resurse care nu credeai vreodata ca pot exista inauntrul tau.
Acel lucru care te impinge sa traiesti o viata cu semnificatie... cu rost... cu scop... care are puterea sa te traga din orice groapa si sa te ridice din orice noroi... pentru ca... esti dispus sa-ti dai si ultimele puteri doar ca flacara aia aprinsa in tine sa nu se stinga.
Poate ce am spus mai sus te-a impins sa crezi ca o misiune are o parte tragica in ea.
Daca s-a inteles acest lucru, atunci vreau sa-l rectific.






Am folosit exemplele de mai sus pentru a demonstra puterea misiunii personale, nu pentru a arata o modalitate de a o gasi.
De exemplu misiunea mea este : Sa inspir oamenii sa isi traiasca visurile. (si asta se traduce prin multe comportamente foarte specifice in fiecare zi)
Este acel lucru suprem... care ma motiveaza sa fac tot ceea ce fac.


Ma motiveaza sa ma trezesc dimineata si sa scriu pe blog.
Ma motiveaza sa creez concepte de invatare pentru ca oamenii sa poata sa evolueze.
Ma motiveaza sa tin speech-uri la sute de persoane pentru a le deschide oportunitati.
Ma motiveaza sa mananc sanatos pentru ca imi doresc sa fac asta si la 90 de ani.
Ma motiveaza sa-mi iau concedii mai dese... pentru a ma relaxa si a-mi gasi propria inspiratie.
Ma ajuta sa iau decizii care ma ajuta sa-mi traiesc misiunea... nu care ma indeparteaza de e
Imi ofera claritate atunci cand ma simt pierdut in padurile de probleme crescute de societate.
In concluzie...






Imi ofera tot ce am nevoie ca sa pot sa evoluez pentru un scop suprem, care este mai mare decat propria-mi persoana si decat apropiatii mei.
Este lucrul care ma face unic in aceasta lume... si daca s-ar intampla vreodata ca cineva sa imi ia tot... stiu ca nu ma voi simti pierdut... pentru ca misiunea mea... nu mi-o poate lua nimeni.
Si pentru ca spuneam mai sus... ca misiunea mea este sa inspir oamenii sa-si traiasca visurile... atunci modalitatea care are cel mai mult efect in misiunea mea... este BootCamp-ul.
Si exista un bootcamp... care este construit pe nevoia oamenilor de clarificare a propriei misiuni. Un BootCamp in care oamenii sunt ghidati timp de 7 zile, intr-un cadru sigur, sa-si gaseasca acea flacara care ii va inspira sa traiasca o viata remarcabila.


Acest BootCamp se numeste Self Mastery.
L-am organizat pana acum de 10 ori si nu cred ca ma voi satura vreodata sa-l organizez. De fapt... nu cred ca ma voi satura vreodata sa vad rezultatele oamenilor care vin acolo.
Sa vad cum intra cu masina pe podul de la pensiunea Sibiel in dupa-amiaza zilei de duminica... carand dupa ei sacii de probleme...
Si pleaca dupa 7 zile... in dupa-amiaza zilei de sambata... cu un zambet larg pe fata, cu spatele drept si capul ridicat, cu ochii limpezi si fruntea descretita... de parca ar putea sa mute muntii din loc.






Sa vezi atata incredere in 24 de oameni dupa fiecare Self Mastery este un sentiment de nedescris.
Probabil ca, este ultima ocazie sa mai prinzi un loc pentru ca de 9 ani incoace, vestea experientelor prin care trec participantii la Self Mastery s-a raspandit extraordinar de mult...
si inainte sa putem deschide oficial inscrierile... majoritatea locurilor sunt deja ocupate de prietenii fostilor participanti.
De exemplu acum avem 15 locuri deja rezervate... si au mai ramas 9.






Probabil ca joi inchidem inscrierile si la acest BootCamp din lipsa de locuri disponibile... si nu m-as simti bine sa primesc de la tine un email in care sa-mi zici ca regreti ca nu ai luat decizia mai din timp.
Si in masura in care urmatoarele lucruri sunt importante pentru tine...
adica sa:
elimini dialogul interior negativ, adica iti linistesti vocea aia care spune "nu poti", "nu meriti", "o sa esuezi" si o inlocuiesti cu una care te incurajeaza si te ajuta sa iti realizezi potentialul
iti identifici in mod clar ierarhia valorilor care odata clarificata iti va permite sa fii mai autentic, mai stapan pe tine, si sa iti dai seama care actiuni pe care le faci la job si acasa te motiveaza si care te demotiveaza


iti descoperi misiunea in viata, pentru ca da, orice persoana are o misiune in viata, doar ca unii inca nu si-au descoperit-o. Iar in momentul in care iti stii misiunea, ai alta energie sa te ridici dimineata din pat, sa te lupti cu obstacolele toata ziua, ca mai apoi sa o iei de la capat. Misiunea e cea care te incarca si te ajuta sa realizezi ceea ce nici nu iti inchipuiai ca esti capabil.
Atunci te incurajez sa iei decizia cat mai repede posibil ca sa ne putea intalni pe 1 august la Sibiel.






Pentru a-ti rezerva un loc sau pentru a primi mai multe informatii despre Self Mastery, te rog sa-l suni pe Dan (managerul de la BootCamp) ... la numarul de telefon 0730.88.33.88
sau daca esti mai obisnuit cu internetul... atunci trimite-i un email la dan@astraining.ro cu informatiile de care mai ai nevoie... pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza inainte sa fie prea tarziu.


Iti multumesc si bineninteles,
Inspiratie !




PS 1: Pentru ca rezultatele fiecarui participant sunt importante pentru mine, atunci vreau sa iti aduc aminte ca si la acest bootcamp ai garantie 110% !
Adica... daca la sfarsitul celor 7 zile simti ca nu a fost ceea ce ai cautat, atunci iti returnez toti banii iar vacanta ramane din partea casei.
Decizie inspirata!


PS 2: Pentru mai multe informatii despre Self Mastery BootCamp click pe link-ul de mai jos
http://istoric.bootcamp.ro/2011/self-mastery/ 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu